La ora de limba romana, invatatorul il pune pe colegul meu Ionut sa povesteasca lectia de zi. Lectie despre cum isi petrec seara taranii cooperatori, in special, si despre viata la tara, in general. Asa ca el incepe: "E seara. Taranii cooperatori se intorc de la pascut...". Rasete in toata clasa a II-a B.
Nu ca as vrea sa rivalizez cu Ion Creanga, dar imi place si mie sa-mi amintesc din copilarie, mai ales din vremea scolii. Sunt cateva intamplari care m-au marcat, pozitiv bineinteles, ca d-aia mi le amintesc cu drag si rad si acuma, cu tot atata pofta.
Pe langa faptul ca aveam manualele de limba romana pline de mici povestiri despre ce frumos este la tara, sa fii taran cooperator (acuma cu pensia minima), ca e bine sa inveti, sa ai nota 10 pe linie dupa care sa te faci macaragiu sau muncitoare necalificata in fabrica, noi reuseam sa le dam un pic de savoare prin povestirile noastre stangace.
Zambesc cand imi aduc aminte de aceste texte, mai ales ca vecina mea, acum economist sau chiar director economic, nu mai stiu exact ca nu am mai vorbit demult cu ea, sustinea cu tarie ca ea se va face filatoare. Eu eram incantata mai ales de povestirile de la tara, dar macar vroiam sa ma fac medic veterinar. Asta dupa ce, intr-o prima faza, vroiam sa ma fac clovn, iar dupa aia presedintele tarii. Dar mama n-a stiut sa ma indrume ca n-a stiut ce facultate trebuie sa fac. Asa ca a trebuit sa ma reorientez rapid. Doar eram in clasa a III-a...
No comments:
Post a Comment