Este binecunoscut faptul ca în ţările asiatice, femeia este inferioară bărbatului şi nu are prea multe drepturi. Teoretic şi practic.
Oricum, emanciparea a ajuns şi pe aceste meleaguri. Pe lângă faptul că destul de puţine femei umblă cu faţa acoperită destul de multe au ajuns să depună plângeri la poliţie împotriva soţilor iar aceştia chiar să ajungă să plătească pentru ceea ce au făcut. Sau, mai rău, să îi lovească. Şi am să exemplific ceea ce am spus mai sus.
Un bărbat a fost obligat să plătească 500 AED amendă deoarece a trimis SMS-uri injurioasei soţiei sale deoarece erau în divorţ. Bărbatul şi-a motivat fapta prin faptul că soţia sa a început cu astfel de SMS-uri numai că el nu a reclamat-o. Oricum, amenda sa a fost redusă după recurs, deoarece într-o primă fază era obligat să plătească 3000 AED.
Al doilea caz o are în prim plan pe ministrul nepalez al agriculturii. Aceasta a pălmuit un funcţionar public deoarece i-a trimis un model vechi de maşină şi nu ultimul model de Rover, pentru a fi transportată de la o conferinţă. Ea l-a luat de guler şi l-a pălmuit de 4 ori, motivând că nu i s-a arătat respect. Scuza funcţionarului a fost că acea maşină nu era disponibilă.
Oricum, nu o vad pe Angela Merkel sau altă femeie de acelaşi calibru făcând aşa ceva. Atunci, toată Europa şi USA ar sări în sus reclamând drepturile omului.
Friday, 13 November 2009
Tuesday, 10 November 2009
Fabrica de furnici
Avand in vedere dezvoltarea foarte rapida a Dubaiului, in numai circa 30 de ani, s-a ajuns la faza in care doar 20% din populatia tarii este formata din arabi emirati, restul de 80% fiind expati. Iar majoritatea covarsitoare a expatilor este formata din chinezi, filipinezi, indieni si alte natii din zona. Desigur, forta de munca ieftina.
Cand am fost la McDonald's ul de care v-am povestit anterior am avut impresia ca am in fata o scena din "Furnicutze" sau, din mai recentul "Bee". Erau numai angajati asiatici, mici de inaltime si salbi, care pareau niste copii cu totii. Nu le-as fi dat mai mult de 13 ani. la fel si in restaurantul Friday's. Ne-a servit un baietel, caruia nu am putut sa nu-i dau "excelent", la sfarsit, cand ne-a adus leafletul cu evaluarea.
Expatii asiatici sunt absolut peste tot, in toate serviciile. Soferi de taxi sunt indieni. La receptiile hotelurilor sunt chinezoiace si indieni. Hamali si personal de curatenie sunt indieni. Vanzatori in magazine sunt majoritatea chinezi dar in cele de electrocasnice sunt si indieni.
Iar ceea ce te omoara cu adevarat este engleza pe care o vorbesc, cu diferite accente, din care, tu, ca european, nu pricepi mai nimic. Si nu toti vorbesc engleza. Am avut un sofer de taxi cu care nu am putut schimba nici un cuvant. Nici "hello" nu ne-a spus desi noi l-am salutat cand ne-am urcat in masina. Nu ami zic sa intrebi de directii ca mai bine mergi pe instinct.
Dar totusi e frumos si civilizat.
Cand am fost la McDonald's ul de care v-am povestit anterior am avut impresia ca am in fata o scena din "Furnicutze" sau, din mai recentul "Bee". Erau numai angajati asiatici, mici de inaltime si salbi, care pareau niste copii cu totii. Nu le-as fi dat mai mult de 13 ani. la fel si in restaurantul Friday's. Ne-a servit un baietel, caruia nu am putut sa nu-i dau "excelent", la sfarsit, cand ne-a adus leafletul cu evaluarea.
Expatii asiatici sunt absolut peste tot, in toate serviciile. Soferi de taxi sunt indieni. La receptiile hotelurilor sunt chinezoiace si indieni. Hamali si personal de curatenie sunt indieni. Vanzatori in magazine sunt majoritatea chinezi dar in cele de electrocasnice sunt si indieni.
Iar ceea ce te omoara cu adevarat este engleza pe care o vorbesc, cu diferite accente, din care, tu, ca european, nu pricepi mai nimic. Si nu toti vorbesc engleza. Am avut un sofer de taxi cu care nu am putut schimba nici un cuvant. Nici "hello" nu ne-a spus desi noi l-am salutat cand ne-am urcat in masina. Nu ami zic sa intrebi de directii ca mai bine mergi pe instinct.
Dar totusi e frumos si civilizat.
Sunday, 8 November 2009
Mancarea in Dubai. McDonald sucks!
Aici, toata lumea mananca la mall. Cred ca sunt foarte putini care chiar gatesc si mananca numai acasa. Oricum, eu, care sunt in vacanta, prefer sa mananc de la mall. Nu au absolut nimic deosebit decat avem noi in Romania. Aceleasi branduri si aceleasi tipuri de mancare. Pana acuma am incercat mancarea libaneza, Pizza Hut si McDonald.
McDonald este absolut dezgustator. Sau, mai bine zis, nu are nici un gust. Cel putin, hamburgerul, care aici e denumit beefburger, ca sa se stie sigur ca nu e facut din porc. Daca nu erau cartofii sa fie sarati si catchup-ul puteam sa jur ca nu mananc nimic. Nici macar nu avea toate ingresientele pe care le au produsele din Romania. Big Mac-ul a constat in 3 felii de chefila, 2 bucati de carne si salata aruncata ala-n dala. Si parca mai era o felie de branza. Si toate astea nu aveu nici un gust. Oribil!!!!! Pot sa spun ca nici in New York produsele Mc nu au gustul din Romania, adica sa aiba un gust. La fel de fade. Shame on you, Mr. McDonald!
Pizza Hut a fost ok. Si au niste combinatii destul de ciudate. Pentru 39 AED, am avut o pizza mica, o portie de spaghette bologneze, o portie de cartofi taranesti si 2 pepsi mici, la pahar. Asta era un meniu: o pizza mica, o portie de spaghete, una de cartofi si 2 bauturi. Au fost bune, in orice caz.
Mancarea libaneza, la fel ca la noi.
In rest, mancare italiana, chinezeasca, japoneza, thailandeza, indiana si americana...
Pofta buna!
McDonald este absolut dezgustator. Sau, mai bine zis, nu are nici un gust. Cel putin, hamburgerul, care aici e denumit beefburger, ca sa se stie sigur ca nu e facut din porc. Daca nu erau cartofii sa fie sarati si catchup-ul puteam sa jur ca nu mananc nimic. Nici macar nu avea toate ingresientele pe care le au produsele din Romania. Big Mac-ul a constat in 3 felii de chefila, 2 bucati de carne si salata aruncata ala-n dala. Si parca mai era o felie de branza. Si toate astea nu aveu nici un gust. Oribil!!!!! Pot sa spun ca nici in New York produsele Mc nu au gustul din Romania, adica sa aiba un gust. La fel de fade. Shame on you, Mr. McDonald!
Pizza Hut a fost ok. Si au niste combinatii destul de ciudate. Pentru 39 AED, am avut o pizza mica, o portie de spaghette bologneze, o portie de cartofi taranesti si 2 pepsi mici, la pahar. Asta era un meniu: o pizza mica, o portie de spaghete, una de cartofi si 2 bauturi. Au fost bune, in orice caz.
Mancarea libaneza, la fel ca la noi.
In rest, mancare italiana, chinezeasca, japoneza, thailandeza, indiana si americana...
Pofta buna!
Wednesday, 4 November 2009
Jurnal de Dubai I
Am o vacanta de 2 saptamani pe care o petrec in Dubai, fooooarte departe de agitatia, mitocania, nesimtirea din Bucuresti, Romania.
Nu pot spune ca am inceput bine vacanta deoarece, pe aeroport, a trebuit sa stau mai bine de o ora la coada ca sa imi scaneze ambii ochi. Asta pentru ca romanii au nevoie de viya prealabila pentru a intra in Dubai. Asa ca am stat la coada impreuna cu toti africanii si asiaticii, fiind aproape singura caucaziana de pe acolo. Bineinteles, in spiritul romanesc, m-am fofilat pana am avansat inaintea mai multora ca altfel stateam pe acolo mai bine de 2 ore. De altfel, soferul masinii de la hotel, care m-a luat de la aeroport, mi-a spus ca el a stat 4 ore asa ca eu, brusc, m-am simtit mai bine.
Si am avut un sentiment incert, nici acuma nu-l pot defini, cand a doua zi, cand am deschis televizorul, pe CNN era reclama la "Romania, land of choice"...
Nu pot spune ca am inceput bine vacanta deoarece, pe aeroport, a trebuit sa stau mai bine de o ora la coada ca sa imi scaneze ambii ochi. Asta pentru ca romanii au nevoie de viya prealabila pentru a intra in Dubai. Asa ca am stat la coada impreuna cu toti africanii si asiaticii, fiind aproape singura caucaziana de pe acolo. Bineinteles, in spiritul romanesc, m-am fofilat pana am avansat inaintea mai multora ca altfel stateam pe acolo mai bine de 2 ore. De altfel, soferul masinii de la hotel, care m-a luat de la aeroport, mi-a spus ca el a stat 4 ore asa ca eu, brusc, m-am simtit mai bine.
Si am avut un sentiment incert, nici acuma nu-l pot defini, cand a doua zi, cand am deschis televizorul, pe CNN era reclama la "Romania, land of choice"...
Tuesday, 20 October 2009
Inteligent, cinstit si om politic?
La facerea lumii, Dumnezeu, pentru a-i ajuta pe oameni să prospere, a hotărât să dea printr-o “Lege Divină” fiecărei naţii câte două virtuţi.Astfel, El i-a facut : - pe elveţieni - ordonaţi şi respectuoşi faţă de legi; - pe nemti - disciplinaţi şi raţionali; - pe englezi - perseverenţi şi studioşi; - pe japonezi - muncitori şi răbdători; - pe unguri - hotărâţi şi buni meseriaşi; - pe francezi - culţi şi rafinaţi; - pe spanioli - veseli şi ospitalieri ………….şamd. Când a ajuns la români, I-a spus îngerului consilier care şi nota: - românii vor fi inteligenţi, cinstiţi şi buni politicieni.. Dupa ce a publicat-o în “Monitorul Celest”, îngerul a remarcat: - Doamne, ai dat tuturor popoarelor câte două virtuţi, iar românilor trei. Oare în acest fel, nu cumva ei îi vor depăşi şi exploata pe toţi ceilalţi ? - Aoleu, aşa e ! Ai dreptate ! Atunci să revenim cu o “Ordonanţă de urgenta”. ” Pentru că virtuţile Dumnezeieşti, odată acordate, nu se mai pot lua înapoi, precizez că nimeni nu va putea avea si folosi mai mult de două virtuţi, în acelaşi timp!” Şi astfel, se explică de ce românii… - care sunt inteligenţi şi cinstiţi, în nici un caz nu fac politică; - cei care sunt cinstiţi şi fac politică, in mod sigur nu sunt inteligenţi; - care fac politică şi sunt inteligenţi, categoric nu sunt cinstiţi.
Tuesday, 13 October 2009
Omul de casă vs. tânăr de perspectivă
GHEORGHE POGEA, ministrul romån al finanţelor publice: „O contracţie economică de 8% poate să existe. Drept urmare, se vor modifica şi ţintele de deficit (convenite cu FMI - n.r.). (…) Procesul de reducere a cheltuielilor bugetare necesită timp, nu se poate face de la o lună la alta”
CV Gheorghe Pogea Varsta: 54 ani Studii:
- Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea Ştiinţa şi Ingineria Materialelor, doctorat în Ştiinţa şi Ingineria Materialelor;
- Ecole Superieure de Commerce Marseille- Provence ;
- DC Gardner Training - Londra & Fed Training
Activitatea profesională:
- Director General SC Siderurgica SA Hunedoara;
-Director General SC Marmosim SA;-Ministru de Stat;
-Director General SC Titan Mar SA
SIMEON DJANKOV, ministrul bulgar de finanţe: „Un împrumut de la FMI nu este o prioritate imediată. Vom invita FMI să prezinte un punct de vedere privind bugetul, ceea ce ne va permite să cerem asistenţă pentru bugetul pe 2010. În acest moment nu este necesar. (…) Bulgaria va solicita, în noiembrie, aderarea la ERM-2“ ( exchange rate mechanism - un sistem in care cursul poate varia intr-o anumita banda- precede adoptarea euro).
CV Simeon Djankov Vårstă: 39 ani
Studii:
-Universitatea Economică din Sofia ;
-Universitatea din Viena;
-Universitatea Liberă din Berlin ;
-Universitatea din Pittsburg ;
-Universitatea din Michigan , doctorat în economie
Activitatea profesională:
-Expert în programe anticriză, restructurare şi privatizare al Băncii Mondiale - 15 ani de experienţă;
-Creatorul raportului anual „Doing Business” al Băncii Mondiale;
-Peste 70 de articole şi studii în cele mai prestigioase publicaţii academice economice internaţionale;
-Unul dintre cei mai citaţi economişti contemporani
Cam asta e diferenta intre noi si bulgari, la noi e omul de casa al lui Videanu la ei un tanar de mare perspectiva...
Of, of, of, asta e!
CV Gheorghe Pogea Varsta: 54 ani Studii:
- Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea Ştiinţa şi Ingineria Materialelor, doctorat în Ştiinţa şi Ingineria Materialelor;
- Ecole Superieure de Commerce Marseille- Provence ;
- DC Gardner Training - Londra & Fed Training
Activitatea profesională:
- Director General SC Siderurgica SA Hunedoara;
-Director General SC Marmosim SA;-Ministru de Stat;
-Director General SC Titan Mar SA
SIMEON DJANKOV, ministrul bulgar de finanţe: „Un împrumut de la FMI nu este o prioritate imediată. Vom invita FMI să prezinte un punct de vedere privind bugetul, ceea ce ne va permite să cerem asistenţă pentru bugetul pe 2010. În acest moment nu este necesar. (…) Bulgaria va solicita, în noiembrie, aderarea la ERM-2“ ( exchange rate mechanism - un sistem in care cursul poate varia intr-o anumita banda- precede adoptarea euro).
CV Simeon Djankov Vårstă: 39 ani
Studii:
-Universitatea Economică din Sofia ;
-Universitatea din Viena;
-Universitatea Liberă din Berlin ;
-Universitatea din Pittsburg ;
-Universitatea din Michigan , doctorat în economie
Activitatea profesională:
-Expert în programe anticriză, restructurare şi privatizare al Băncii Mondiale - 15 ani de experienţă;
-Creatorul raportului anual „Doing Business” al Băncii Mondiale;
-Peste 70 de articole şi studii în cele mai prestigioase publicaţii academice economice internaţionale;
-Unul dintre cei mai citaţi economişti contemporani
Cam asta e diferenta intre noi si bulgari, la noi e omul de casa al lui Videanu la ei un tanar de mare perspectiva...
Of, of, of, asta e!
Monday, 12 October 2009
Amintiri din copilarie
La ora de limba romana, invatatorul il pune pe colegul meu Ionut sa povesteasca lectia de zi. Lectie despre cum isi petrec seara taranii cooperatori, in special, si despre viata la tara, in general. Asa ca el incepe: "E seara. Taranii cooperatori se intorc de la pascut...". Rasete in toata clasa a II-a B.
Nu ca as vrea sa rivalizez cu Ion Creanga, dar imi place si mie sa-mi amintesc din copilarie, mai ales din vremea scolii. Sunt cateva intamplari care m-au marcat, pozitiv bineinteles, ca d-aia mi le amintesc cu drag si rad si acuma, cu tot atata pofta.
Pe langa faptul ca aveam manualele de limba romana pline de mici povestiri despre ce frumos este la tara, sa fii taran cooperator (acuma cu pensia minima), ca e bine sa inveti, sa ai nota 10 pe linie dupa care sa te faci macaragiu sau muncitoare necalificata in fabrica, noi reuseam sa le dam un pic de savoare prin povestirile noastre stangace.
Zambesc cand imi aduc aminte de aceste texte, mai ales ca vecina mea, acum economist sau chiar director economic, nu mai stiu exact ca nu am mai vorbit demult cu ea, sustinea cu tarie ca ea se va face filatoare. Eu eram incantata mai ales de povestirile de la tara, dar macar vroiam sa ma fac medic veterinar. Asta dupa ce, intr-o prima faza, vroiam sa ma fac clovn, iar dupa aia presedintele tarii. Dar mama n-a stiut sa ma indrume ca n-a stiut ce facultate trebuie sa fac. Asa ca a trebuit sa ma reorientez rapid. Doar eram in clasa a III-a...
Friday, 9 October 2009
Dictionar imobiliar
Dictionar imobiliar
“bloc nou” – bloc din 1981 (bucurestenii numesc “bloc nou” tot ce e dupa 1977)
“fara imbunatatiri” – apartamentul arata ca o pestera, cu huma originala pe pereti (unde se mai vede de mucegai), linoleum in bucatarie, igrasie si tot tacamul
“aproape de metrou” – locuinta este situata intr-un cartier care are la un capat metrou. ca tre sa schimbi un autobuz si 2 tramvaie pana la el, alta poveste.
“fara probleme cu terasa” – ploua in casa cam in fiecare an, dar anul asta am zugravit si inca n-au venit ploile
“se vinde mobilat” – am niste mobila ramasa de la bunica raposata, pe care nu vreau s-o car la gunoi
“vedere mixta” – apartamentul e pe colt, sau daca e mare are 3 pereti afara, o sa-ti inghete curu’ iarna
“proaspat renovat” – spoit recent cu cele mai ieftine materiale ca sa pot cere cu 10 000 in plus
“finisat lux” – are arcade si spoturi, pereti de diverse culori, faianta rosie in baie
“confort 1, sporit” – am spart debaraua
“intim” – atat de mic incat nu intra mai mult de 2 persoane adulte
“g,f,t,p,um” – mi-e atat de lene si sa scriu, negociaza tu singur si adu-mi banii la sfarsit.
“stradal” – dupa 12 noaptea se aud motoarele enduro si liniutele, de la 5 dimineata tramvaiele.
“Mariott” – Rahova
“imbunatatiri” – faianta in baie si bucatarie, gresie in baie
“adiacent” – strada pe care e imobilul se intersecteaza la un moment dat cu un bulevard mare
“vedere lac” – tantari
“2 boxe” – proprietarul a fost turnator la securitate si pupincurist la locul de munca
“15 minute de centru” – cu elicopterul, in linie dreapta (de fapt o ora jumate cu masina cand nu ploua)
“accept credit” – sunt disperat
“bloc civilizat” – interfon
“bloc nou” – bloc din 1981 (bucurestenii numesc “bloc nou” tot ce e dupa 1977)
“fara imbunatatiri” – apartamentul arata ca o pestera, cu huma originala pe pereti (unde se mai vede de mucegai), linoleum in bucatarie, igrasie si tot tacamul
“aproape de metrou” – locuinta este situata intr-un cartier care are la un capat metrou. ca tre sa schimbi un autobuz si 2 tramvaie pana la el, alta poveste.
“fara probleme cu terasa” – ploua in casa cam in fiecare an, dar anul asta am zugravit si inca n-au venit ploile
“se vinde mobilat” – am niste mobila ramasa de la bunica raposata, pe care nu vreau s-o car la gunoi
“vedere mixta” – apartamentul e pe colt, sau daca e mare are 3 pereti afara, o sa-ti inghete curu’ iarna
“proaspat renovat” – spoit recent cu cele mai ieftine materiale ca sa pot cere cu 10 000 in plus
“finisat lux” – are arcade si spoturi, pereti de diverse culori, faianta rosie in baie
“confort 1, sporit” – am spart debaraua
“intim” – atat de mic incat nu intra mai mult de 2 persoane adulte
“g,f,t,p,um” – mi-e atat de lene si sa scriu, negociaza tu singur si adu-mi banii la sfarsit.
“stradal” – dupa 12 noaptea se aud motoarele enduro si liniutele, de la 5 dimineata tramvaiele.
“Mariott” – Rahova
“imbunatatiri” – faianta in baie si bucatarie, gresie in baie
“adiacent” – strada pe care e imobilul se intersecteaza la un moment dat cu un bulevard mare
“vedere lac” – tantari
“2 boxe” – proprietarul a fost turnator la securitate si pupincurist la locul de munca
“15 minute de centru” – cu elicopterul, in linie dreapta (de fapt o ora jumate cu masina cand nu ploua)
“accept credit” – sunt disperat
“bloc civilizat” – interfon
Tuesday, 6 October 2009
Banc
Un american si un roman stau de vorba. Americanul spune mandru: - We have Barack Obama, Stevie Wonder, Bob Hope and Johnny Cash! Romanul spune si el: - We have Traian Basescu, no wonder, no hope, no cash...
Thursday, 1 October 2009
95% dintre români înteleg spontan limba moldoveneasca
Un studiu demarat de comitetul pe probleme de lingvism al Uniunii Europene a relevat, în mod absolut surprinzator, ca 95.26% dintre români înteleg spontan limba oficiala a Republicii Moldova, respectiv, limba moldoveneasca. Fenomenul este cu atât mai teribil cu cât limba în cauza este, dupa cum probabil se cunoaste, una dintre cele mai noi limbi indo-europene, aparuta pe planeta de abia doua decenii, mai exact, în anul 1989.
Uluiti, cercetatorii britanici afirma ca singura explicatie plauzibila este ca românii sunt înzestrati genetic cu inteligenta deosebita, talent în comunicare si o profunda înclinatie spre limbi straine. Un argument invocat în sprijinul acestei teorii este si acela ca procentul de 4.74% din populatie care nu manifesta o asemenea întelegere spontana este reprezentat de minoritati nationale, în special, ungare, care de asemenea, nu înteleg nici limba româna. Studiul a fost demarat de autoritatile europene în încercarea de a cuantifica necesarul de traducatori autorizati din limba româna în limba moldoveneasca.
N-ati zice ca e banc? Din pacate, nu e.
Of, of, of, asta e!
Un studiu demarat de comitetul pe probleme de lingvism al Uniunii Europene a relevat, în mod absolut surprinzator, ca 95.26% dintre români înteleg spontan limba oficiala a Republicii Moldova, respectiv, limba moldoveneasca. Fenomenul este cu atât mai teribil cu cât limba în cauza este, dupa cum probabil se cunoaste, una dintre cele mai noi limbi indo-europene, aparuta pe planeta de abia doua decenii, mai exact, în anul 1989.
Uluiti, cercetatorii britanici afirma ca singura explicatie plauzibila este ca românii sunt înzestrati genetic cu inteligenta deosebita, talent în comunicare si o profunda înclinatie spre limbi straine. Un argument invocat în sprijinul acestei teorii este si acela ca procentul de 4.74% din populatie care nu manifesta o asemenea întelegere spontana este reprezentat de minoritati nationale, în special, ungare, care de asemenea, nu înteleg nici limba româna. Studiul a fost demarat de autoritatile europene în încercarea de a cuantifica necesarul de traducatori autorizati din limba româna în limba moldoveneasca.
N-ati zice ca e banc? Din pacate, nu e.
Of, of, of, asta e!
Realitatea românească
La începutul unui nou mandat, doi parlamentari italieni, unul din nord şi unul din sud, fac cunoştinţă şi se împrietenesc. Inevitabil, prietenia ajunge la stadiul vizitelor private. Primul, cel din nord, îşi invită prietenul în vila sa de pe malul lacului Como. Ajuns acolo, sudistul rămâne cu gura căscată: clădirea cu stil era proaspăt renovată, ultradotată, cu o grădină şi o piscină de vis. Îşi ia inima în dinţi şi întreabă cu ce bani s-au făcut toate astea: „Vezi viaductul acela din depărtare peste care trece noua autostradă construită în mandatul trecut? De-acolo vin banii“. Vine apoi rândul sudistului să-şi invite prietenul la el, în Sicilia. Acolo, un palat în toată regula, cu scări de marmură şi servitori, făcea dovada bunăstării. „De unde toate astea?“, întreabă mirat cel din nord. Atunci, sicilianul îi arată două insule în depărtare şi zice: „Vezi podul acela dintre insule? „Nu“, răspunde prietenul. „Păi de-acolo sunt banii“.
Asta este un banc scris de Claudiu Serban, director general adjunct Ringier, în comentariul său din revista Capital, din 28 septembrie a.c. Banc cum nu se poate mai adevarat şi care se aplică fooooooarte bine la noi.
Asta este un banc scris de Claudiu Serban, director general adjunct Ringier, în comentariul său din revista Capital, din 28 septembrie a.c. Banc cum nu se poate mai adevarat şi care se aplică fooooooarte bine la noi.
Tuesday, 29 September 2009
Se intampla si la privat....sau ne tampim cu toii
O alta colega de birou isi construieste casa. In regie proprie. Daca nu se va interna la balamuc dupa ce termina, va apuca sa locuiasca si in ea. A ajuns la acoperis si are nevoie de cupru. Nu intrebati amanunte ca nu stiu la ce foloseste cupru la acoperis dar de asta are nevoie. Asa ca s-a pus pe dat telefoane. Surpriza....in Romania nu prea se mai produce cupru. La al 8-ulea telefon cineva ii promite ca-i aduce din Italia si-i va trimite oferta de pret pe e-mail. Descurajant. Incearca la un al numar de telefon. Raspunde o doamna.
- Buna ziua, doamna. Va sun in legatura niste cupru. Am vazut anuntul dvs. As avea nevoie pentru acoperisul de la casa.
- Domana, va rog frumos sunati-ma pe nr. asta de telefon: 0742.......
Colega inchide si suna pe numarul dat.
- Buna ziua, doamna, am revenit cu telefonul. V-am sunat adineaori... pentru cupru...
-Da, doamna, noi nu mai facem cupru demult...
Oare aceasta propozitie nu putea fi spusa inca de la primul apel ?!?!?!!?!
Of, of, of, asta e!
- Buna ziua, doamna. Va sun in legatura niste cupru. Am vazut anuntul dvs. As avea nevoie pentru acoperisul de la casa.
- Domana, va rog frumos sunati-ma pe nr. asta de telefon: 0742.......
Colega inchide si suna pe numarul dat.
- Buna ziua, doamna, am revenit cu telefonul. V-am sunat adineaori... pentru cupru...
-Da, doamna, noi nu mai facem cupru demult...
Oare aceasta propozitie nu putea fi spusa inca de la primul apel ?!?!?!!?!
Of, of, of, asta e!
Sa mai si radem, pe bune
Pe o alee intre blocuri, intr-un cartier, o doamna striga:
- Madam Popescu! Madam Popescu!
La un geam isi face aparitia o doamna.
- Da draga, ce vrei?
- Madam Popescu, sotul meu este cumva la dumneata ?
- Nu, draga !
- Madam Ionescu! Madam Ionescu, striga atunci tipa.
Isi face aparitia o alta doamna.
- Ce-i draga?
- Sotul meu este cumva la dumneata?
- Nu draga ! Dar ce s-a intamplat?
- Pai, ne-am certat un pic, si a plecat furios. Am fugit dupa el si cand l-am intrebat unde se duce, a raspuns:
- La curve!
O blonda suna disperata la Politie:
- Mi-au spart masina, mi-au furat totul... si volanul, si pedalele, si schimbatorul de viteze, totul.
Peste o ora revine mult mai calma cu alt telefon:
- Va rog sa ma scuzati, m-am urcat in spate.
- Madam Popescu! Madam Popescu!
La un geam isi face aparitia o doamna.
- Da draga, ce vrei?
- Madam Popescu, sotul meu este cumva la dumneata ?
- Nu, draga !
- Madam Ionescu! Madam Ionescu, striga atunci tipa.
Isi face aparitia o alta doamna.
- Ce-i draga?
- Sotul meu este cumva la dumneata?
- Nu draga ! Dar ce s-a intamplat?
- Pai, ne-am certat un pic, si a plecat furios. Am fugit dupa el si cand l-am intrebat unde se duce, a raspuns:
- La curve!
O blonda suna disperata la Politie:
- Mi-au spart masina, mi-au furat totul... si volanul, si pedalele, si schimbatorul de viteze, totul.
Peste o ora revine mult mai calma cu alt telefon:
- Va rog sa ma scuzati, m-am urcat in spate.
Saturday, 26 September 2009
Tot din categoria "Traiasca bancile"
Comision de adminsitrare pentru neadministrare. Da, asta solicita RBS daca nu esti atent ce platesti.
Colega mea de birou s-a apucat sa-si faca un card de credit la RBS. Niste "avantaje" de invidiat: calatorie cu taxi-ul gratis la/de la aeroport (aici incepusem si eu sa visez ca nu ma mai trezesc cu noaptea in cap sa-mi duc sau sa-mi iau consortul de la aeroport) , dobanda mica (gen 13%), reduceri la comercianti, parca si o asigurare de ceva si multe altele de te intrebai unde au stat astia ascunsi pana acuma. Desigur, eu carcotasa am inceput cu intrebarile: dar ce suma trebuie cheltuita ca sa folosesti taxiul, e sigur ca DAE e atat de mic? Colega mea era foarte entuziasmata si toate raspunsurile erau cam ce vroia lumea sa auda: numai onoruri, fara obligatii. A venit omul, a semnat contractul (acuma mai nou vine banca la tine, nu mai trebuie sa alergi tu la ei) si a doua zi s-a apucat sa-l citeasca. Evident, DAE era mai mult decat dublul pe care il spusese omu' bancii, ba mai mult era printre cele mai mari DAE practicate de banci. Nici celelalte "avantaje" nu mai sunau chiar asa de avantajos.
Drept urmare, colega mea a pus mana pe telefon si a sunat la banca sa anuleze emiterea cardului deoarece nu mai era interesata. Aici nu a intampinat nici un protest numai ca i s-a cerut un comision de administrare de 170 ron. Administrare?!?!?!? Cardul nici macar nu fusese emis dar'mite administrat. Colega a inceput sa explice ca nu are de ce plateasca acest comision deoarece cardul ei nici macar nu exista. Poate plati cel mult un comision de emitere, de semnare de contract dar nicidecum de administrare. Ofiterul de la banca repeta neputincios ca asta este procedura si trebuie sa plateasca. Evident, a trebuit sa ceara sa vorbeasca la esalonul superior. Acolo o doamna foarte draguta a preluat problema impreuna cu amenintarea colegei de a fi dati in judecata.
In doua ore, problema a fost rezolvata: colega nu a platit nici un comision de administrare iar cardul nu a fost emis.
Daca isi face cineva card de credit la RBS sa ma anunte si pe mine daca suma de 170 ron reprezinta tot comision de administrare sau au fost mai destepti si i-au schimbat denumirea. Sau mizeaza in continuare pe prostia/neatentia noastra.
Of, of, of asta e!
Colega mea de birou s-a apucat sa-si faca un card de credit la RBS. Niste "avantaje" de invidiat: calatorie cu taxi-ul gratis la/de la aeroport (aici incepusem si eu sa visez ca nu ma mai trezesc cu noaptea in cap sa-mi duc sau sa-mi iau consortul de la aeroport) , dobanda mica (gen 13%), reduceri la comercianti, parca si o asigurare de ceva si multe altele de te intrebai unde au stat astia ascunsi pana acuma. Desigur, eu carcotasa am inceput cu intrebarile: dar ce suma trebuie cheltuita ca sa folosesti taxiul, e sigur ca DAE e atat de mic? Colega mea era foarte entuziasmata si toate raspunsurile erau cam ce vroia lumea sa auda: numai onoruri, fara obligatii. A venit omul, a semnat contractul (acuma mai nou vine banca la tine, nu mai trebuie sa alergi tu la ei) si a doua zi s-a apucat sa-l citeasca. Evident, DAE era mai mult decat dublul pe care il spusese omu' bancii, ba mai mult era printre cele mai mari DAE practicate de banci. Nici celelalte "avantaje" nu mai sunau chiar asa de avantajos.
Drept urmare, colega mea a pus mana pe telefon si a sunat la banca sa anuleze emiterea cardului deoarece nu mai era interesata. Aici nu a intampinat nici un protest numai ca i s-a cerut un comision de administrare de 170 ron. Administrare?!?!?!? Cardul nici macar nu fusese emis dar'mite administrat. Colega a inceput sa explice ca nu are de ce plateasca acest comision deoarece cardul ei nici macar nu exista. Poate plati cel mult un comision de emitere, de semnare de contract dar nicidecum de administrare. Ofiterul de la banca repeta neputincios ca asta este procedura si trebuie sa plateasca. Evident, a trebuit sa ceara sa vorbeasca la esalonul superior. Acolo o doamna foarte draguta a preluat problema impreuna cu amenintarea colegei de a fi dati in judecata.
In doua ore, problema a fost rezolvata: colega nu a platit nici un comision de administrare iar cardul nu a fost emis.
Daca isi face cineva card de credit la RBS sa ma anunte si pe mine daca suma de 170 ron reprezinta tot comision de administrare sau au fost mai destepti si i-au schimbat denumirea. Sau mizeaza in continuare pe prostia/neatentia noastra.
Of, of, of asta e!
Thursday, 24 September 2009
Traiasca bancile!
Vrem procura de la mort.
Povestea asta este destul de veche, cam de vreo 5 ani de zile dar tebuie sa o spun aicea ca e de pomina.
Un coleg de-al mamei a murit, D-zeu sa-l ierte. Asta e, se mai intampla ca oamenii sa moara pe la vreo 50 de ani. Dupa ce s-a terminat cu inmormantarea si alte obiceiuri, sotia s-a apucat si de treaba cu actele, conturi, carduri etc.
Asa a ajuns la BCR, unde omul avea card ca acolo i se livra salariul. Se prezinta frumos la ghiseu si spune ca doreste sa inchida contul sotului deoarece acesta a decedat. Functionara, foarte senina, ii spune:
- Nu puteti inchide contul sotului. Va trebuie procura...
Consternare totala.
- Doamna, adineaori am spus ca sotul meu a murit. Cum sa imi dea procura?
- Stiu, dar asa este procedura. Va trebuie procura.
Nemaipoment!
Pana la urma s-a rezolvat dar, desigur, cu interventii la esalonul superior.
Cum a putut oamul sa moara pe nepusa masa fara sa lase o procura la nevasta ca sa-i poata inchide contul. Asta e curat tupeu! Of, of, of, asta e!
Povestea asta este destul de veche, cam de vreo 5 ani de zile dar tebuie sa o spun aicea ca e de pomina.
Un coleg de-al mamei a murit, D-zeu sa-l ierte. Asta e, se mai intampla ca oamenii sa moara pe la vreo 50 de ani. Dupa ce s-a terminat cu inmormantarea si alte obiceiuri, sotia s-a apucat si de treaba cu actele, conturi, carduri etc.
Asa a ajuns la BCR, unde omul avea card ca acolo i se livra salariul. Se prezinta frumos la ghiseu si spune ca doreste sa inchida contul sotului deoarece acesta a decedat. Functionara, foarte senina, ii spune:
- Nu puteti inchide contul sotului. Va trebuie procura...
Consternare totala.
- Doamna, adineaori am spus ca sotul meu a murit. Cum sa imi dea procura?
- Stiu, dar asa este procedura. Va trebuie procura.
Nemaipoment!
Pana la urma s-a rezolvat dar, desigur, cu interventii la esalonul superior.
Cum a putut oamul sa moara pe nepusa masa fara sa lase o procura la nevasta ca sa-i poata inchide contul. Asta e curat tupeu! Of, of, of, asta e!
Monday, 21 September 2009
Electronic vs. hârtie
Suntem în era vitezei. A internetului. A comunicării on-line. Tot ce avem nevoie primim şi trimitem pe internet. Asta noi între noi, ca persoane fizice şi dacă lucrăm cumva, by any chance, cu alte civilizaţii...mai de la vest.
De exemplu, TAROM nu poate trimite factura on-line. TAROM tipăreşte hârtie (aici ecologiştii să se isterizeze), pune în plic şi trimite prin poştă. De ce să scapi cu un singur click când poţi să mai faci şi un drum până la poştă. Eventual, mai stai şi la coadă cu toţi bătrânii care au de plătit facturi la tv şi telefon (unul câte 5-6 facturi, pentru toţi vecinii).
Şi după ce stai la coadă, ţi se cere să te delegi tu pe tine ca să poţi lua nenorocitul ăla de plic care putea nici să nu existe (...şi de aici a pornit povestea de mai jos).
Of, of, of, asta e!
De exemplu, TAROM nu poate trimite factura on-line. TAROM tipăreşte hârtie (aici ecologiştii să se isterizeze), pune în plic şi trimite prin poştă. De ce să scapi cu un singur click când poţi să mai faci şi un drum până la poştă. Eventual, mai stai şi la coadă cu toţi bătrânii care au de plătit facturi la tv şi telefon (unul câte 5-6 facturi, pentru toţi vecinii).
Şi după ce stai la coadă, ţi se cere să te delegi tu pe tine ca să poţi lua nenorocitul ăla de plic care putea nici să nu existe (...şi de aici a pornit povestea de mai jos).
Of, of, of, asta e!
Culmea birocraţiei (doar în România,sper )
Culmea birocraţiei la Poşa Română
Săptămâna trecută, soţul meu a primit o recomandată pe numele firmei lui aşa că ne-am îndreptat frumuşel spre oficiul poştal. Neştiind care cum e treaba când ridici plicuri pe numele firmei, l-am blindat cu actele firmei + paşaportul lui, să nu avem probleme cu stabilirea identităţii.
Cu asta nu am avut probleme, dar am avut alta şi mai dihai.
Am întins avizul împreună cu paşaportul. Dna draguţă, caută, găseşte şi pe urmă zice:
- Vă trebuie delegaţie, să ştiţi, ca să ridicaţi asta. Ar trebui să vă delege pe dvs.
- Păi de ce? zic. El este aici. Compania este numai a lui. Nu are voie să-şi ridice propria corespondenţă?
- Nu, nu are voie. Îi trebuie delegaţie.
- Adică el trebuie să se delege pe el?!?!??!?!
- Da.
Şoc total.
Totuşi, dna este înţelegătoare şi ne dă plicul. Măcar atâta.
. Soţul meu începe să râdă. Eu mă enervez. Of, of, of, asta e!
Săptămâna trecută, soţul meu a primit o recomandată pe numele firmei lui aşa că ne-am îndreptat frumuşel spre oficiul poştal. Neştiind care cum e treaba când ridici plicuri pe numele firmei, l-am blindat cu actele firmei + paşaportul lui, să nu avem probleme cu stabilirea identităţii.
Cu asta nu am avut probleme, dar am avut alta şi mai dihai.
Am întins avizul împreună cu paşaportul. Dna draguţă, caută, găseşte şi pe urmă zice:
- Vă trebuie delegaţie, să ştiţi, ca să ridicaţi asta. Ar trebui să vă delege pe dvs.
- Păi de ce? zic. El este aici. Compania este numai a lui. Nu are voie să-şi ridice propria corespondenţă?
- Nu, nu are voie. Îi trebuie delegaţie.
- Adică el trebuie să se delege pe el?!?!??!?!
- Da.
Şoc total.
Totuşi, dna este înţelegătoare şi ne dă plicul. Măcar atâta.
. Soţul meu începe să râdă. Eu mă enervez. Of, of, of, asta e!
Friday, 18 September 2009
Rasu' plansu'
Regina Elisabeta a II-a, George W. Bush si Traian Basescu mor si ajung in Iad. La un moment dat, Elisabeta:
- Mi-e dor de Anglia ! Vreau sa sun in Anglia sa vad ce face toata lumea acolo.
Suna regina, vorbeste cam 5 minute si apoi il intreaba pe Diavol:
-Cat iti datorez pentru convorbirea asta?
-5 milioane $.
Scoate regina un cec de 5 milioane $ si se duce la locul ei...
Dupa cateva momente, Bush, foarte gelos, tipa:
-E randul meu! Vreau sa sun si eu sa vad ce se intampla in Statele Unite, ce face toata lumea acolo!
Suna Bush, vorbeste cam 10 minute, dupa care catre Diavol:
-Cat iti datorez pentru convorbirea asta?
-10 milioane $.
Bush, cu o privire taioasa, scoate un cec de 10 milioane de $ si se duce la locul lui...
Vazand acestea, Basescu, si mai gelos, incepe sa tipe:
-Vreau sa sun in Romania , sa vad ce face toata lumea acolo! Vreau sa vorbesc cu ministrii, cu deputatii, vreau sa vorbesc cu toata lumea!
Suna Basescu in Romania, sta la telefon vreo 2 ore,vorbeste cu toate neamurile, cu toti prietenii, cu toti deputatii si ministrii. Dupa ce termina de vorbit, se pregateste sa-i plateasca Diavolului:
-Scuze, am stat cam mult... Cat iti datorez?
-Un dolar...
-Poftim?!?!? Doar un amarat de dolar??
-Pai, da... Ca daca suni dintr-un Iad in alt Iad, e convorbire in retea ...
- Mi-e dor de Anglia ! Vreau sa sun in Anglia sa vad ce face toata lumea acolo.
Suna regina, vorbeste cam 5 minute si apoi il intreaba pe Diavol:
-Cat iti datorez pentru convorbirea asta?
-5 milioane $.
Scoate regina un cec de 5 milioane $ si se duce la locul ei...
Dupa cateva momente, Bush, foarte gelos, tipa:
-E randul meu! Vreau sa sun si eu sa vad ce se intampla in Statele Unite, ce face toata lumea acolo!
Suna Bush, vorbeste cam 10 minute, dupa care catre Diavol:
-Cat iti datorez pentru convorbirea asta?
-10 milioane $.
Bush, cu o privire taioasa, scoate un cec de 10 milioane de $ si se duce la locul lui...
Vazand acestea, Basescu, si mai gelos, incepe sa tipe:
-Vreau sa sun in Romania , sa vad ce face toata lumea acolo! Vreau sa vorbesc cu ministrii, cu deputatii, vreau sa vorbesc cu toata lumea!
Suna Basescu in Romania, sta la telefon vreo 2 ore,vorbeste cu toate neamurile, cu toti prietenii, cu toti deputatii si ministrii. Dupa ce termina de vorbit, se pregateste sa-i plateasca Diavolului:
-Scuze, am stat cam mult... Cat iti datorez?
-Un dolar...
-Poftim?!?!? Doar un amarat de dolar??
-Pai, da... Ca daca suni dintr-un Iad in alt Iad, e convorbire in retea ...
Tuesday, 15 September 2009
La poştă, am primit plicuri de uz intern.Poşta română comercializează un singur tip de plicuri.
Ieri a trebuit să trimit prin poştă 2 contracte, tipărite standard, pe foi A4. Cam 10 pagini fiecare. Destinaţia nu contează. M-am dus la poştă. Cer foarte natural: 2 plicuri A4 şi 2 timbre pentru....
Funcţionara îmi răspunde cu seninătate: nu avem plicuri A4. Nu comercializăm aşa ceva. Avem un singur tip de plicuri pe care le comercializăm şi puteţi să îndoiţi foile în 3. Great! Imaginaţi-vă, împachetând în 3 10 file şi înghesuindu-le într-un plic mic.
Evident, nu m-am abţinut să nu bombăn: numai în România se poate ca poşta să nu aiba plicuri de vânzare. Peste tot în ţările civilizate, te duci la poştă, alegi plicul, mare, mic, lung, pătrat, cu bule, fără bule, în funcţie de ce ai nevoie. La noi, treci întâi pe la librărie şi abia pe urma te duci la poştă. Adică 2 drumuri că avem tot timpul din lume.
Funcţionara a fost înduioşată de frustrarea mea şi mi-a oferit 2 plicuri A4 de uz intern. Adică din inventarul lor. Ceea ce este de apreciat până la urmă. dar funcţionarii nu ar trebui puşi în situaţia asta.
Bine că până la urma mi-am rezolvat problema. Ce-i drept am avut ceva emoţi...Of, of,of, asta e!
Funcţionara îmi răspunde cu seninătate: nu avem plicuri A4. Nu comercializăm aşa ceva. Avem un singur tip de plicuri pe care le comercializăm şi puteţi să îndoiţi foile în 3. Great! Imaginaţi-vă, împachetând în 3 10 file şi înghesuindu-le într-un plic mic.
Evident, nu m-am abţinut să nu bombăn: numai în România se poate ca poşta să nu aiba plicuri de vânzare. Peste tot în ţările civilizate, te duci la poştă, alegi plicul, mare, mic, lung, pătrat, cu bule, fără bule, în funcţie de ce ai nevoie. La noi, treci întâi pe la librărie şi abia pe urma te duci la poştă. Adică 2 drumuri că avem tot timpul din lume.
Funcţionara a fost înduioşată de frustrarea mea şi mi-a oferit 2 plicuri A4 de uz intern. Adică din inventarul lor. Ceea ce este de apreciat până la urmă. dar funcţionarii nu ar trebui puşi în situaţia asta.
Bine că până la urma mi-am rezolvat problema. Ce-i drept am avut ceva emoţi...Of, of,of, asta e!
Monday, 14 September 2009
Doamne ...
De-ar fi sa-i luam pe toti la rand,
Si actualii dar si fostii,
Cei mai destepti de pe Pamant
Au fost intotdeauna ... PROSTII.
Nu te ruga la ursitoare S
a-ti faca-n viata ta vreun rost,
Mai bine urla-n gura mare:
"Iubite Doamne, fa-ma ... PROST!"
De ce sa tragi ca la galera,
Sa-nveti atatea fara rost,
De vrei sa faci o cariera
Ajunge numai sa fii ... PROST.
In lumea asta cu de toate,
Unde se-nvata contra cost,
Pacat ca nici o facultate
Nu da si diploma de ... PROST.
Avem impozite cu carul
Dar inotam in saracie
Si ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe ... PROSTIE.
Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Sa nu-i jignesti, sa nu-i improsti!
O, Doamne, de ne-ar creste graul
Cum cresc recoltele de ... PROSTI.
Si-n lumea asta rasturnata,
Unde cei strambi sunt cei mai drepti,
Savantii nostri mor de foame
Si numai PROSTII sunt destepti.
Si actualii dar si fostii,
Cei mai destepti de pe Pamant
Au fost intotdeauna ... PROSTII.
Nu te ruga la ursitoare S
a-ti faca-n viata ta vreun rost,
Mai bine urla-n gura mare:
"Iubite Doamne, fa-ma ... PROST!"
De ce sa tragi ca la galera,
Sa-nveti atatea fara rost,
De vrei sa faci o cariera
Ajunge numai sa fii ... PROST.
In lumea asta cu de toate,
Unde se-nvata contra cost,
Pacat ca nici o facultate
Nu da si diploma de ... PROST.
Avem impozite cu carul
Dar inotam in saracie
Si ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe ... PROSTIE.
Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Sa nu-i jignesti, sa nu-i improsti!
O, Doamne, de ne-ar creste graul
Cum cresc recoltele de ... PROSTI.
Si-n lumea asta rasturnata,
Unde cei strambi sunt cei mai drepti,
Savantii nostri mor de foame
Si numai PROSTII sunt destepti.
Tuesday, 1 September 2009
Până şi numirea în funcţia de manager public a ajuns să fie făcută preferenţial
Este deja plină presa cu articole despre tineri români trimişi cu burse de stat să studieze în străinătate ca ulterior să fie angajaţi în administraţia publică, în posturi adecvate, de unde au un cuvând de spus şi pot contribui la îmbunătăţirea sistemului. Tot la fel de cunoscut este şi programul YPS (Young Professionals Scheme), finanţat prin Phare, care a ajuns la ciclul IV. Din păcate, problema cu care s-a confruntat atât ciclul I cât şi ciclul II, este fix aceeaşi cu care se confruntă în prezent şi ciclul III: plasarea pe posturi cu întârziere, la 6 luni sau mai mult după absolvire. Asta dovedeşte încă o dată cât de bine funcţionează sistemul, dacă ANFP-ul se confruntă cu aceeaşi problemă de fiecare dată când noi oameni trebuie plasaţi deşi se ştie cu cel puţin 2 ani înainte că aceştia vor ava nevoie de posturi.
Revenind la ciclul III, stagiarii stau pe bara din luna aprilie în aşteptarea îndeplinirii obligaţiilor contractuale de către statul român. Au făcut numeroase demersuri la toate instituţiile implicate, mai ales ANFP, dar tot fără rezultat deoarece se doreşte plasarea tuturor în acelaşi timp, chiar dacă unii au găsit (fie şi întoarcerea la fostul loc de muncă). Totuşi, o minune s-a produs: numirea pe funcţie de manager public a lui Marius Jitea la Secretariatul General al Guvernului. Adică, pentru unul se poate, dar pentru mai mulţi nu, trebuie să fie solidaritate. În cadrul audienţei la ANFP, când s-a adus în discuţie acest exemplu pozitiv, altfel, reprezentantul a refuzat discuţia.
Dacă pe acest segment care este strict monitorizat de către Comisia Europeană se permit astfel de măgării, vă daţi seama cât de putred este sistemul în ansamblul lui.
S-a mai dus o speranţă. Of, of, of, asa e!
Revenind la ciclul III, stagiarii stau pe bara din luna aprilie în aşteptarea îndeplinirii obligaţiilor contractuale de către statul român. Au făcut numeroase demersuri la toate instituţiile implicate, mai ales ANFP, dar tot fără rezultat deoarece se doreşte plasarea tuturor în acelaşi timp, chiar dacă unii au găsit (fie şi întoarcerea la fostul loc de muncă). Totuşi, o minune s-a produs: numirea pe funcţie de manager public a lui Marius Jitea la Secretariatul General al Guvernului. Adică, pentru unul se poate, dar pentru mai mulţi nu, trebuie să fie solidaritate. În cadrul audienţei la ANFP, când s-a adus în discuţie acest exemplu pozitiv, altfel, reprezentantul a refuzat discuţia.
Dacă pe acest segment care este strict monitorizat de către Comisia Europeană se permit astfel de măgării, vă daţi seama cât de putred este sistemul în ansamblul lui.
S-a mai dus o speranţă. Of, of, of, asa e!
Thursday, 20 August 2009
Roata lui Boc
Domnul prim ministru Boc a anunţat cu emfază mai demult o nouă soluţie pentru ieşirea din criză a României şi aducerea de bani la buget: fiecare ministru va ridica de la casierie, în ziua de salariu, cu 20% mai puţin. Iar restul…
E, aici e discutabil. Ce se întâmplă cu restul care rămâne la casierie? Dl. Boc zicea ca vor merge la bugetul României. Dar pe ce cale legală? Evident, acest lucru s-a întrebat toată lumea, mai puţin al nostru prim-ministru care nu prea înţelege despre ce este vorba în propoziţie. Sau face pe prostul. El a anunţat, poporul s-a bucurat, dar asta nu înseamnă că trebuie să se şi aplice. Doar se ştie: a promite e lucru nobil, a te ţine de cuvânt e o prostie.
Pe lângă faptul că nici miniştrii nu au fost entuziasmaţi de această propunere haiducească, mai rămâne problema legalităţii.
Banii ăia sub nici o formă nu pot rămâne în contabilitate. Că rămâne contabila cu ei pe cap.
Miniştrii semnează că au ridicat o anumită sumă, dar de fapt ei ar lua mai puţin.
Iar în final, cum intră banii la bugetul României? Prin donaţie?
Eu cred că dl. Boc de fapt s-a gândit la altceva: la o schemă de întra-ajutorare între membrii Guvernului. Cred că se ştie de sistemul „roata”. Mai multe persoane depun lunar o anumită sumă la un casier desemnat, dintre ei, iar în fiecare lună, una dintre persoane ridică toată suma strânsă în luna respectivă.
Eu cred că asta a vrut să propună şi dl. Boc. Numai că i-a dat o formă populară, ca să mai puncteze un pic şi la capitolul imagine.
E, aici e discutabil. Ce se întâmplă cu restul care rămâne la casierie? Dl. Boc zicea ca vor merge la bugetul României. Dar pe ce cale legală? Evident, acest lucru s-a întrebat toată lumea, mai puţin al nostru prim-ministru care nu prea înţelege despre ce este vorba în propoziţie. Sau face pe prostul. El a anunţat, poporul s-a bucurat, dar asta nu înseamnă că trebuie să se şi aplice. Doar se ştie: a promite e lucru nobil, a te ţine de cuvânt e o prostie.
Pe lângă faptul că nici miniştrii nu au fost entuziasmaţi de această propunere haiducească, mai rămâne problema legalităţii.
Banii ăia sub nici o formă nu pot rămâne în contabilitate. Că rămâne contabila cu ei pe cap.
Miniştrii semnează că au ridicat o anumită sumă, dar de fapt ei ar lua mai puţin.
Iar în final, cum intră banii la bugetul României? Prin donaţie?
Eu cred că dl. Boc de fapt s-a gândit la altceva: la o schemă de întra-ajutorare între membrii Guvernului. Cred că se ştie de sistemul „roata”. Mai multe persoane depun lunar o anumită sumă la un casier desemnat, dintre ei, iar în fiecare lună, una dintre persoane ridică toată suma strânsă în luna respectivă.
Eu cred că asta a vrut să propună şi dl. Boc. Numai că i-a dat o formă populară, ca să mai puncteze un pic şi la capitolul imagine.
Tuesday, 21 July 2009
Ieftinirea poate fi un început, dar nu este totul…
În comentariul său „Turismul în vremuri de criză” publicat pe site-ul Capital în data de 20 iulie a.c., dl. Ionuţ Popescu comentează ultimele „trenduri” din turismul românesc. Mai exact, atacă doar partea de mare, că doar suntem în sezonul estival, unde, se pare, hotelierii vorbesc de reduceri de preţuri în plin sezon. Comentatorul pune acest fapt mai ales pe seama faptului că românii au început să iasă mai des în străinătate şi poate face comparaţie între serviciile oferite, infrastructura şi, mai ales, poate avea o viziune mai amplă asupra raportului calitate-preţ. Asta a dus inevitabil la scăderea numărului de turişti pe litoralul românesc.
Iar peste toate astea se aşează, acum, capacul numit „criza”. Şi uite aşa se prefigurează şi o scădere de preţuri, neimaginată până anul trecut. Desigur, este benefică dar nu înseamnă că rezolvă şi problema turismului, care este mult mai complexă: lipsă infrastructură, servicii proaste, preţuri astronomice.
Ieftinirea poate fi un început dar nu este totul. Nu înseamnă că dacă este mai ieftin, oamenii se vor îmbulzi la servicii proaste. Oricât de puţin ai plăti, tot nu-ţi convine să fii umilit pe banii tăi. Şi chiar dacă plăteşti puţin, tot nu-ţi convine să dai prin toate gropile cu maşina, ca după aia să o ţii în service, ori să faci ore întregi pe drum, în loc să petreci cât mai mult timp relaxându-te.
Aşa că mai bine stai acasă sau mai aştepţi puţin şi te duci, în extrasezon, într-o staţiune civilizată, în străinătate, unde patronii sunt fericiţi că au un client, oricât de puţin ar plăti, decât cei de aici care se uită la tine cu dezgust că nu arunci cu bani în stânga şi-n dreapta.
Dar, în acest caz vorbim de schimbare de mentalitate, care durează…mai mult sau mai puţin, în funcţie şi de alţi factori, cum ar fi „criza”. Până atunci…of,of,of, asta e!
Iar peste toate astea se aşează, acum, capacul numit „criza”. Şi uite aşa se prefigurează şi o scădere de preţuri, neimaginată până anul trecut. Desigur, este benefică dar nu înseamnă că rezolvă şi problema turismului, care este mult mai complexă: lipsă infrastructură, servicii proaste, preţuri astronomice.
Ieftinirea poate fi un început dar nu este totul. Nu înseamnă că dacă este mai ieftin, oamenii se vor îmbulzi la servicii proaste. Oricât de puţin ai plăti, tot nu-ţi convine să fii umilit pe banii tăi. Şi chiar dacă plăteşti puţin, tot nu-ţi convine să dai prin toate gropile cu maşina, ca după aia să o ţii în service, ori să faci ore întregi pe drum, în loc să petreci cât mai mult timp relaxându-te.
Aşa că mai bine stai acasă sau mai aştepţi puţin şi te duci, în extrasezon, într-o staţiune civilizată, în străinătate, unde patronii sunt fericiţi că au un client, oricât de puţin ar plăti, decât cei de aici care se uită la tine cu dezgust că nu arunci cu bani în stânga şi-n dreapta.
Dar, în acest caz vorbim de schimbare de mentalitate, care durează…mai mult sau mai puţin, în funcţie şi de alţi factori, cum ar fi „criza”. Până atunci…of,of,of, asta e!
Saturday, 18 July 2009
Task: copiat documente! Necesar: 3 aprobări!?!?!?
Da, asta aveam de gând să fac într-o zi la birou. Şi chiar trebuia făcut deoarece se cam adunaseră. Şi nici măcar nu ia mult timp. Sunt doar nişte rapoarte tehnice care trebuie să ajungă la Serviciul Financiar. Adică maxim 20 de pagini faţă-verso. Le-ai pus în copiator, faci nişte selecţii (digital, slavă Domnului!) şi gata: maşinăria începe să scuipe hârtie tipărită. 5 minute, maxim 10. Dar asta numai dacă ai un copitaor, evident!
La noi, în instituţie cred ca sunt vreo 5. Adică un copiator pe etaj. Adică, ar trebui să ajungă pentru toată lumea. DAR NU ŞI ÎN SITUAŢIA ASTA DE CRIZĂ!!!!!
Am aflat, cu stupoare, că în toată instituţia nu mai merge nici unul. Motivul: a expirat contractul de service şi nu are cine să vină să le dreagă. Am uitat să menţionez că şi în perioada fericită când funcţionau, parcă erau la reanimare:o dată la două zile venea cineva să le resusciteze, pe rând. Dar măcar aveam cum să copiem. Acum, nema.
Desigur, există şi soluţia salvatoare: te îmbarci în maşina personală şi mergi 2-3 km, până la instituţia-mamă, care are în dotare o cameră plină de copiatoare, plus vreo 3-4 slujbaşi de rând care asta fac toată ziua: fotocopiază documente. Buuun, soluţie identificată, trecem la etapa următoare, aplicarea ei.
Mă urc în maşina personală, fac 15 minute până acolo (deh, trafic) şi ajung la camera-minune. Într-adevăr, neschimbată: plină de copiatoare şi 3 oameni în slujba fotocopiatului. Le arăt plasa plină, adică vreo 400 de pagini în total, şi întreb când pot să vin după ele: într-o oră, două, mâine eventual. Domnul cu mustaţă şi halat alb murdar, care părea a fi şef peste celelalte două doamne/domnişoare, râde şi spune:
- Nuuuuu, doamnă. Poate săptămâna viitoare. Păi ştiţi cât avem de lucru....şi nu merge decât un singur copiator. Celelalte ori s-au defectat ori nu au tonner. Şi nici hârtie nu prea mai avem...Ştiţi şi dvs. cum e situaţia...
Consternarea mea creşte, pe măsură ce el vorbeşte şi simt cum ochii îmi ies din orbite ca la broască de nervi, mirare, frustrare etc. Urmează un fel de dialog de coşmar pe care eu încă nu cred că l-am avut deşi am dovadă documentele necopiate încă.
- Aţi făcut cerere ca să vă putem fotocopia documentele? Noi nu lucrăm decât cu aprobare de la dl. director.
- Nu, nu am făcut. Nu avem de unde să ştiu că este nevoie de aşa ceva. Şi unde fac cererea asta? O pot face acum?
- Aaaa, nu. Că trebuie să aveţi aprobarea de la directorul dvs. După aceia o aduceţi la noi. Şi după ce aveţi aprobarea de la dl.director, mergeţi la avizare la secretarul de stat.
Sincer, aici mi s-a rupt filmul. Am ieşit urlând de acolo, de frustrare. Păi de unde să aibă hârtie şi tonner dacă ne trebuie aprobare de la 3 persoane numai ca să fotocopiem documente.
Cred că cele mai multe consumabile le consumăm pentru a scrie cereri de aprobare pentru a munci, pentru a ne face treaba, pentru a face munca pentru care suntem plătiţi. Nu cred ca este prea eficient să fiu plătită pentru a alerga la 3 persoane ca să aprobe o cerere ca să-mi pot desfăşura activitatea.
În acest caz, nu pot să nu-i dau dreptate celui care spune: „Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul”.
Şi zic şi eu: Of, of, of...Asta e!
La noi, în instituţie cred ca sunt vreo 5. Adică un copiator pe etaj. Adică, ar trebui să ajungă pentru toată lumea. DAR NU ŞI ÎN SITUAŢIA ASTA DE CRIZĂ!!!!!
Am aflat, cu stupoare, că în toată instituţia nu mai merge nici unul. Motivul: a expirat contractul de service şi nu are cine să vină să le dreagă. Am uitat să menţionez că şi în perioada fericită când funcţionau, parcă erau la reanimare:o dată la două zile venea cineva să le resusciteze, pe rând. Dar măcar aveam cum să copiem. Acum, nema.
Desigur, există şi soluţia salvatoare: te îmbarci în maşina personală şi mergi 2-3 km, până la instituţia-mamă, care are în dotare o cameră plină de copiatoare, plus vreo 3-4 slujbaşi de rând care asta fac toată ziua: fotocopiază documente. Buuun, soluţie identificată, trecem la etapa următoare, aplicarea ei.
Mă urc în maşina personală, fac 15 minute până acolo (deh, trafic) şi ajung la camera-minune. Într-adevăr, neschimbată: plină de copiatoare şi 3 oameni în slujba fotocopiatului. Le arăt plasa plină, adică vreo 400 de pagini în total, şi întreb când pot să vin după ele: într-o oră, două, mâine eventual. Domnul cu mustaţă şi halat alb murdar, care părea a fi şef peste celelalte două doamne/domnişoare, râde şi spune:
- Nuuuuu, doamnă. Poate săptămâna viitoare. Păi ştiţi cât avem de lucru....şi nu merge decât un singur copiator. Celelalte ori s-au defectat ori nu au tonner. Şi nici hârtie nu prea mai avem...Ştiţi şi dvs. cum e situaţia...
Consternarea mea creşte, pe măsură ce el vorbeşte şi simt cum ochii îmi ies din orbite ca la broască de nervi, mirare, frustrare etc. Urmează un fel de dialog de coşmar pe care eu încă nu cred că l-am avut deşi am dovadă documentele necopiate încă.
- Aţi făcut cerere ca să vă putem fotocopia documentele? Noi nu lucrăm decât cu aprobare de la dl. director.
- Nu, nu am făcut. Nu avem de unde să ştiu că este nevoie de aşa ceva. Şi unde fac cererea asta? O pot face acum?
- Aaaa, nu. Că trebuie să aveţi aprobarea de la directorul dvs. După aceia o aduceţi la noi. Şi după ce aveţi aprobarea de la dl.director, mergeţi la avizare la secretarul de stat.
Sincer, aici mi s-a rupt filmul. Am ieşit urlând de acolo, de frustrare. Păi de unde să aibă hârtie şi tonner dacă ne trebuie aprobare de la 3 persoane numai ca să fotocopiem documente.
Cred că cele mai multe consumabile le consumăm pentru a scrie cereri de aprobare pentru a munci, pentru a ne face treaba, pentru a face munca pentru care suntem plătiţi. Nu cred ca este prea eficient să fiu plătită pentru a alerga la 3 persoane ca să aprobe o cerere ca să-mi pot desfăşura activitatea.
În acest caz, nu pot să nu-i dau dreptate celui care spune: „Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul”.
Şi zic şi eu: Of, of, of...Asta e!
Subscribe to:
Posts (Atom)
