Electronic vs. hârtie

Suntem în era vitezei. A internetului. A comunicării on-line. Tot ce avem nevoie primim şi trimitem pe internet. Asta noi între noi, ca persoane fizice şi dacă lucrăm cumva, by any chance, cu alte civilizaţii...mai de la vest.

De exemplu, TAROM nu poate trimite factura on-line. TAROM tipăreşte hârtie (aici ecologiştii să se isterizeze), pune în plic şi trimite prin poştă. De ce să scapi cu un singur click când poţi să mai faci şi un drum până la poştă. Eventual, mai stai şi la coadă cu toţi bătrânii care au de plătit facturi la tv şi telefon (unul câte 5-6 facturi, pentru toţi vecinii).

Şi după ce stai la coadă, ţi se cere să te delegi tu pe tine ca să poţi lua nenorocitul ăla de plic care putea nici să nu existe (...şi de aici a pornit povestea de mai jos).
Of, of, of, asta e!

Culmea birocraţiei (doar în România,sper )

Culmea birocraţiei la Poşa Română
Săptămâna trecută, soţul meu a primit o recomandată pe numele firmei lui aşa că ne-am îndreptat frumuşel spre oficiul poştal. Neştiind care cum e treaba când ridici plicuri pe numele firmei, l-am blindat cu actele firmei + paşaportul lui, să nu avem probleme cu stabilirea identităţii.
Cu asta nu am avut probleme, dar am avut alta şi mai dihai.
Am întins avizul împreună cu paşaportul. Dna draguţă, caută, găseşte şi pe urmă zice:
- Vă trebuie delegaţie, să ştiţi, ca să ridicaţi asta. Ar trebui să vă delege pe dvs.
- Păi de ce? zic. El este aici. Compania este numai a lui. Nu are voie să-şi ridice propria corespondenţă?
- Nu, nu are voie. Îi trebuie delegaţie.
- Adică el trebuie să se delege pe el?!?!??!?!
- Da.
Şoc total.
Totuşi, dna este înţelegătoare şi ne dă plicul. Măcar atâta.
. Soţul meu începe să râdă. Eu mă enervez. Of, of, of, asta e!

Rasu' plansu'

Regina Elisabeta a II-a, George W. Bush si Traian Basescu mor si ajung in Iad. La un moment dat, Elisabeta:
- Mi-e dor de Anglia ! Vreau sa sun in Anglia sa vad ce face toata lumea acolo.
Suna regina, vorbeste cam 5 minute si apoi il intreaba pe Diavol:
-Cat iti datorez pentru convorbirea asta?
-5 milioane $.
Scoate regina un cec de 5 milioane $ si se duce la locul ei...
Dupa cateva momente, Bush, foarte gelos, tipa:
-E randul meu! Vreau sa sun si eu sa vad ce se intampla in Statele Unite, ce face toata lumea acolo!
Suna Bush, vorbeste cam 10 minute, dupa care catre Diavol:
-Cat iti datorez pentru convorbirea asta?
-10 milioane $.
Bush, cu o privire taioasa, scoate un cec de 10 milioane de $ si se duce la locul lui...
Vazand acestea, Basescu, si mai gelos, incepe sa tipe:
-Vreau sa sun in Romania , sa vad ce face toata lumea acolo! Vreau sa vorbesc cu ministrii, cu deputatii, vreau sa vorbesc cu toata lumea!
Suna Basescu in Romania, sta la telefon vreo 2 ore,vorbeste cu toate neamurile, cu toti prietenii, cu toti deputatii si ministrii. Dupa ce termina de vorbit, se pregateste sa-i plateasca Diavolului:
-Scuze, am stat cam mult... Cat iti datorez?
-Un dolar...
-Poftim?!?!? Doar un amarat de dolar??
-Pai, da... Ca daca suni dintr-un Iad in alt Iad, e convorbire in retea ...

La poştă, am primit plicuri de uz intern.Poşta română comercializează un singur tip de plicuri.

Ieri a trebuit să trimit prin poştă 2 contracte, tipărite standard, pe foi A4. Cam 10 pagini fiecare. Destinaţia nu contează. M-am dus la poştă. Cer foarte natural: 2 plicuri A4 şi 2 timbre pentru....
Funcţionara îmi răspunde cu seninătate: nu avem plicuri A4. Nu comercializăm aşa ceva. Avem un singur tip de plicuri pe care le comercializăm şi puteţi să îndoiţi foile în 3. Great! Imaginaţi-vă, împachetând în 3 10 file şi înghesuindu-le într-un plic mic.
Evident, nu m-am abţinut să nu bombăn: numai în România se poate ca poşta să nu aiba plicuri de vânzare. Peste tot în ţările civilizate, te duci la poştă, alegi plicul, mare, mic, lung, pătrat, cu bule, fără bule, în funcţie de ce ai nevoie. La noi, treci întâi pe la librărie şi abia pe urma te duci la poştă. Adică 2 drumuri că avem tot timpul din lume.
Funcţionara a fost înduioşată de frustrarea mea şi mi-a oferit 2 plicuri A4 de uz intern. Adică din inventarul lor. Ceea ce este de apreciat până la urmă. dar funcţionarii nu ar trebui puşi în situaţia asta.
Bine că până la urma mi-am rezolvat problema. Ce-i drept am avut ceva emoţi...Of, of,of, asta e!

Doamne ...

De-ar fi sa-i luam pe toti la rand,
Si actualii dar si fostii,
Cei mai destepti de pe Pamant
Au fost intotdeauna ... PROSTII.
Nu te ruga la ursitoare S
a-ti faca-n viata ta vreun rost,
Mai bine urla-n gura mare:
"Iubite Doamne, fa-ma ... PROST!"
De ce sa tragi ca la galera,
Sa-nveti atatea fara rost,
De vrei sa faci o cariera
Ajunge numai sa fii ... PROST.
In lumea asta cu de toate,
Unde se-nvata contra cost,
Pacat ca nici o facultate
Nu da si diploma de ... PROST.
Avem impozite cu carul
Dar inotam in saracie
Si ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe ... PROSTIE.
Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Sa nu-i jignesti, sa nu-i improsti!
O, Doamne, de ne-ar creste graul
Cum cresc recoltele de ... PROSTI.
Si-n lumea asta rasturnata,
Unde cei strambi sunt cei mai drepti,
Savantii nostri mor de foame
Si numai PROSTII sunt destepti.

Până şi numirea în funcţia de manager public a ajuns să fie făcută preferenţial

Este deja plină presa cu articole despre tineri români trimişi cu burse de stat să studieze în străinătate ca ulterior să fie angajaţi în administraţia publică, în posturi adecvate, de unde au un cuvând de spus şi pot contribui la îmbunătăţirea sistemului. Tot la fel de cunoscut este şi programul YPS (Young Professionals Scheme), finanţat prin Phare, care a ajuns la ciclul IV. Din păcate, problema cu care s-a confruntat atât ciclul I cât şi ciclul II, este fix aceeaşi cu care se confruntă în prezent şi ciclul III: plasarea pe posturi cu întârziere, la 6 luni sau mai mult după absolvire. Asta dovedeşte încă o dată cât de bine funcţionează sistemul, dacă ANFP-ul se confruntă cu aceeaşi problemă de fiecare dată când noi oameni trebuie plasaţi deşi se ştie cu cel puţin 2 ani înainte că aceştia vor ava nevoie de posturi.
Revenind la ciclul III, stagiarii stau pe bara din luna aprilie în aşteptarea îndeplinirii obligaţiilor contractuale de către statul român. Au făcut numeroase demersuri la toate instituţiile implicate, mai ales ANFP, dar tot fără rezultat deoarece se doreşte plasarea tuturor în acelaşi timp, chiar dacă unii au găsit (fie şi întoarcerea la fostul loc de muncă). Totuşi, o minune s-a produs: numirea pe funcţie de manager public a lui Marius Jitea la Secretariatul General al Guvernului. Adică, pentru unul se poate, dar pentru mai mulţi nu, trebuie să fie solidaritate. În cadrul audienţei la ANFP, când s-a adus în discuţie acest exemplu pozitiv, altfel, reprezentantul a refuzat discuţia.
Dacă pe acest segment care este strict monitorizat de către Comisia Europeană se permit astfel de măgării, vă daţi seama cât de putred este sistemul în ansamblul lui.
S-a mai dus o speranţă. Of, of, of, asa e!

Roata lui Boc

Domnul prim ministru Boc a anunţat cu emfază mai demult o nouă soluţie pentru ieşirea din criză a României şi aducerea de bani la buget: fiecare ministru va ridica de la casierie, în ziua de salariu, cu 20% mai puţin. Iar restul…
E, aici e discutabil. Ce se întâmplă cu restul care rămâne la casierie? Dl. Boc zicea ca vor merge la bugetul României. Dar pe ce cale legală? Evident, acest lucru s-a întrebat toată lumea, mai puţin al nostru prim-ministru care nu prea înţelege despre ce este vorba în propoziţie. Sau face pe prostul. El a anunţat, poporul s-a bucurat, dar asta nu înseamnă că trebuie să se şi aplice. Doar se ştie: a promite e lucru nobil, a te ţine de cuvânt e o prostie.
Pe lângă faptul că nici miniştrii nu au fost entuziasmaţi de această propunere haiducească, mai rămâne problema legalităţii.
Banii ăia sub nici o formă nu pot rămâne în contabilitate. Că rămâne contabila cu ei pe cap.
Miniştrii semnează că au ridicat o anumită sumă, dar de fapt ei ar lua mai puţin.
Iar în final, cum intră banii la bugetul României? Prin donaţie?
Eu cred că dl. Boc de fapt s-a gândit la altceva: la o schemă de întra-ajutorare între membrii Guvernului. Cred că se ştie de sistemul „roata”. Mai multe persoane depun lunar o anumită sumă la un casier desemnat, dintre ei, iar în fiecare lună, una dintre persoane ridică toată suma strânsă în luna respectivă.
Eu cred că asta a vrut să propună şi dl. Boc. Numai că i-a dat o formă populară, ca să mai puncteze un pic şi la capitolul imagine.