Asta da încredere în piața imobiliară!

EMAAR, unul dinte principalii developeri din Dubai a lansat sâmbătă, 13 aprilie a.c., ora 7.00 dimineața, prima faza a noului cartier rezidențial Reem. Denumită Mira, aceasta este compusă din 188 de case (“townhouses – case înșiruite, cu calcane comune”), cu 3 dormitoare, pornind de la pretul de 988.999 dirhami, ceea ce înseamnă în jur de 200.000 de euro. Foarte important este faptul că noul cartier reziential va fi construit lângă Arabian Ranches, unul din cartierele de top construite de Emaar. Așadar, să plătești pentru o casă aproape un million de dirhami și aceasta să se afle în vecinătatea unora care costă cel puțin 2 milioane nu este o afacere de lepădat. Emaar a anunțat că va trata cumpărătorii pe sistemul primul venit primul servit.

Așa că, deși a anunțat începerea vânzărilor sâmbătă, oamenii au format coada începând cu joi dimineață. Poliția a intervenit de cîteva ori să-i trimită acasa dar fără success. Sâmbătă, spiritele s-au încins și mai rău când Emaar a anunțat că va amâna lansarea. Deși sperau ca prin acest mic truc sa mai reducă numărul de doritori, care depășise deja 1000 de persoane, nu a făcut decât să producă mai mare agitație. Într-un final, ușile s-au deschis în jurul orei 10.00, moment în care oamenii pur și simplu s-au călcat în picioare și s-au luat la bătaie. Selecție naturală aș putea zice. 

Mi-a plăcut și găselnița de marketing a Emaar care a anunțat prețul 988.999 de dirhami, dar la fața locului de fapt erau doar 3 sau 4 case pentru care se aplica prețul minim. Restul mergeau până la 1,7 milioane de dirhami. Totuși prețuri absolut fantastice pentru zonă. Bineînțeles, de a doua zi au și apărut anunțurile pe site-urile de imobiliare, cu vilele de vânzare cu cel puțin 15% profit. 

După experiența amară a cumpărătorilor lăsați cu ochii în soare de către dezvoltatori care nu mai construit absolut nimic după ce au încasat avansurile, vânzarea imediată off-plan subliniază creșterea încrederii oamenilor în piața imobiliară din Dubai. Totuși, destui analiști scot în față pericolul unei noi bule imobiliare. Numai că Banca Centrală încearcă să țină lucrurile sub control de data asta, prin noi reglementări în domeniul ipotecar.

Sursa: http://www.emirates247.com

Video: http://www.emirates247.com/news/emirates/more-emaar-units-after-scramble-2013-04-14-1.502431

Guvernul UAE plateste parte din datoriile localnicilor

Guvernul Emiratelor Arabe Unite a decis alocarea a 554 milioane de dolari USA pentru plata datoriilor cetatenilor sai catre banci. 6830 de fericiti vor iesi din inchisoare si se vor intoarce la familiile lor cu conditia ca 25% din salariu sa fie virat direct statului pana la stingerea datoriei. Totusi, Guvernul va plati datoriile numai celor care au acumulat o suma pana intr-un milion de dirhami (circa 270.000 USD).

Mi se pare absolut uimitor ca un guvern sa faca un asemenea gest pentru cetatenii sai. In acelasi timp, legea este de asa natura aici incat pentru cea mai mica datorie esti bagat la inchisoare. Ceea ce evident nu foloseste nimanui ca in acest mod datoriile nu mai pot fi platite. Mai ales ca barbatii sunt sunt cei care muncesc.

O precizare este necesara pentru a se intelege ce inseamna "cetatenii UAE". Acestia sunt numai membrii familiilor locale. Expatii, chiar veniti de aproape 40 de ani si aflati la a treia generatie in Emirate nu sunt cetateni. Ei, in continuare, trebuie sa-si obtina viza de rezidenta la fiecare 2-3 ani si sa aiba un sponsor: fie o familie locala, fie compania pentru care lucreaza. In Dubai, de exemplu, numai 20% din populatie sunt emirati, restul sunt expati. Localnicii nu platesc energia electrica si educatia este gratuita. Expatii platesc tot ce se poate plati. Multi vin aici cu mirajul faptului ca nu platesti nici o taxa la stat, salariul e intact. Dar, dupa ce incep sa puna cap la cap plata chiriei, intretinerii, asigurarile medicale (in functie de ce ofera compania), educatia (firmele mari acopera parte din taxele de scolarizare), mancarea, transportul etc. unii ajung ca dupa nici un an de zile sa-si faca bagajele si sa se intoarca acasa.

Guvernul nu misca un deget daca un expat are o problema. Dar are foarte mare grija de proprii cetateni, ceea ce este de laudat.

Data viitoare va voi arata niste poze cu ansamblurile de locuinte (vile) pe care Guvernul le construieste pentru localnici. La pret subventionat, bineinteles.

Metodă de investiţie alternativă in Emiratele Arabe Unite: plăcuţele cu numerele de înregistrare ale maşinilor

14.000.000 USD (54,1m dirhami) pentru placuţa de înmatriculare cu nr. 1

Primele licitaţii de acest gen au fost organizate în Emiratele Arabe Unite în mai 2007. De atunci, Emirates Auction din Abu Dhabi a organizat 22 de astfel de evenimente iar Autoritatea pentru Drumuri şi Transport din Dubai a organizat 66 de licitaţii pentru cele mai apreciate plăcuţe cu numere de înregistare. Evenimentul a stârnit interesul internaţional în februarie 2008, când omul de afaceri Saeed Kouri a achiziţionat plăcuţa de înmatriculare cu numărul 1 pentru suma record de 14m USD (54,1 m AED). Întrebat de ce a dorit cu atâta ardoare să aibă acest număr de înmatriculare, acesta a răspuns: „Because I want to be the best in the world”. Într-adevăr, în Emirate, mai mult decât în orice parte a lumii, numărul de la maşină contează, ilustrând, indirect, statusul şi bogăţia.

2,700,000 USD (10m AED) pentru plăcuţa de înmatriculare cu nr. 9

În septembrie 2010, în ciuda crizei financiare care a afectat şi Emiratele în mare măsura, Abu Dhabi Police a reuşi să strângă 30 milioane de dirhami în urma licitaţiei numerelor de înmatriculare. Cea mai scumpă plăcuţă a fost cea cu numărul 9, pentru care Ahmad Ahli, un investitor din Abu Dhabi, a plătit puţin peste 2,7 milioane dolari americani. Acesta a declarat că a venit la licitaţie special ca sa achiziţioneze numărul 9.

Deşi numărul de înmatriculare al maşinii ilustrează poziţia socială şi bogăţia, Ahmad Ali nu şi-l va instala pe propria maşină. Numărul achiziţionat reprezintă o investiţie şi va fi utilizat la momentul oportun. Având deja o echipă de investitori formată, se specializează pe această piaţă destul de neobişnuită încă. Deşi a participat încă de la început la aceste licitaţii, Ahmad Ahli spune că este prima oară când se aventurează să achiziţioneze un număr format dintr-o singură cifră. Acest lucru reprezintă un risc dar şi o investiţie considerabilă. La o licitaţie anterioară a achiziţionat numărul 66 pentru suma de 1m AED pe care l-a vândut după câteva luni pentru 4,3m AED, reuşind astfel să obţină un profit mai mult decât substanţial.

Investiţie alternativă, piaţă în creştere

În cadrul licitaţiei au mai fost vândute 81 de numere de înmatriculare pentru suma totală de 30m AED. După numărul 9, cel mai scump număr a fost 19, achiziţionat pentru 3,35m AED, iar pe locul trei s-a situat numărul 77 pentru care s-au plătit 3,3m AED. Cel mai ieftin s-a vândut numărul 6444 pentru aproape 50,000 AED.

Abdulla al Mannaei, managing director al Emirates Auction, spune că aceasta piaţă este foarte atent monitorizată, licitaţiile se organizează rar iar numerele scoase la licitaţie sunt puţine ca număr. „Dacă forţăm şi inundăm piaţa, aceasta se reduce ca valoare. Noi vrem să o păstrăm eficientă pentru afaceri” adaugă Abdulla al Mannaei. Cu alte cuvinte, piaţa este ţinută sub control în ceea ce priveşte oferta şi cererea. Astfe, licitaţiile se organizează sporadic şi sunt anunşate numai cu o săptămână sau două înainte, determinând investitorii să monitorizeze websiteul insituţiei sau să se bazeze pe informaţiile aflate „din gura-n gură”. Tot al Mannaei afirmă că, la început, numerele de înmatriculare erau achiziţionate pentru prestigiu, dar, odată cu creşterea interesului şi maturizarea continuă a pieţei, plăcuţele cu numere exclusive sunt vazute ca investiţii valoroase care se vor aprecia în timp.

În acelaşi timp însă, este destul de riscat să ghiceşti care numere îşi vor mări valoarea sau se vor deprecia. Preţul poate fi determinat de o mulţime de factori subiectivi. Poate numărul reprezintă numărul norocos al cumpărătorului, data naşterii sau o aniversare. Toate aceste coincidenţe pot conduce la creşterea valorii unei plăcuţe de înmatriculare. Totuşi, piaţa nu este lasată exclusiv la mâna hazardului. În Abu Dhabi, şapte serii de plăcuţe au fost eliberate de-a lungul anilor, cu o culoare diferită pentru fiecare generaţie.

Totuşi, este unanim apreciat faptul că cele mai valoroase numere sunt cele compuse din cât mai puţine cifre. Aceasta este şi filosofia companiei Al Tawash Rent a Car din Al Ain, al cărei model de business are la bază exact expolatarea numerelor de ănmatriculare elitiste. Hatem Hajazi, deputy director, spune că multe dintre vehiculele de lux ale companiei, de la Lexus, la BMW sau Ferrari, sunt mult mai puţin valoaroase decât numerele de înmatriculare pe care le au ataşate. Compania şi-a construit reputaţia şi clientela tocmai pe prestigiul creat de deţinerea unor astfel de plăcuţe. ”Vedem aceste plăcuţe ca pe o investiţie deoarece numerele mici sunt la mare cerere. Sunt considerate foarte prestigioase şi 90% dintre clienţi le solicită. Avem o flotă de 400 de maşini iar cele cu numere mici sunt închiriate la preţuri mai mari cu 10 sau chiar 15% decât celelalte” mai spune Hatem Hajazi.

Dintre toate emiratele, Abu Dhabi deţine recordul pentru 8 din 10 cele mai scumpe numere de înmatriculare.

Ce urmează?

Cumpărătorii sunt dispuţi să plătească un preţ de 20 de ori mai mare pentru un Blackberry cu un pin uşor de memorat sau „special”, într-un fel sau altul. Preţul unui Blackberry cu un pin uşor poate varia între 2,700 USD şi 10,000 USD. Cumpărătorii monitorizază websiteurile şi anunţurile din ziare unde comercianţi sau persoane fizice postează anunţurile de vânzare a dispozitivelor cu pinuri „bune”. Un cumpărător, care a dorit să fie identificat doar cu iniţialele YM, a plătit aproape 6,000 USD pentru un pin. „Am vrut să cumpăr un număr care se potriveşte cu toate celelalte numere ale mele: numărul de telefon, emailul, numărul cutiei poştale, numărul de înregistrare al maşinii si al permisului auto. În toate se repetă numărul 2. Numărul 2 este numărul meu norocos şi nu am vrut ca altcineva sa-l aibă. Asa că am avut un buget nelimitat pentru aceasta achiziţie”, a declarat acesta.

Sursa: www.thenational.ae

Doua lucruri imi plac la Berceanu. Azi al doilea: procentele din PIB

Trebuie sa recunoasc ca asta nu apartine exclusiv dlui. Berceanu dar pe el l-am auzit vaitandu-se cel mai des, avand in vedere ca are in gradina sa investitii pentru infrastructura.
Ca nu sunt bani, stie toata lumea, ca la cat s-a furat...iar Romania nu e sac fara fund.
Dar ma amuza modul in care ni se arunca praf in ochi: "Dom'ne, mie mi s-a doat doar 5% din PIB pentru infrastructura...pai stiti cat se aloca in Germania sau alte tari vestice?!?!?" Sincer, cand aud astfel de afirmatii, ca la noi se aloca x% din PIB in timp ce in alte tari se aloca y% din PIB (unde x este invariabil mai mic decat y), nu-mi vin in minte decat intrebari de genul: ce are sula cu prefectura sau vaca cu stampila?
Desigur, procentul poate fi ceva relevant in momentul in care vorbim de PIB-uri egale. Dar atata timp cat PIB-ul Romaniei este, sa zicem, de 100 euro iar al Germaniei de 1000 de euro, pai noi putem sa alocam 100% din PIB pentru infrastructura ca tot nu investim cati bani investeste Germania, din cei 15% alocati (sa zicem iar). Si atunci, ce mai conteaza procentul? Problema e sa crestem PIB-ul nu procentul din el.
Din pacate, nu am auzit pana acuma sa li se atraga atentia guvernantilor ca, intr-adevar, marimea conteaza, dar nu a procentului ci a PIB-ului.
Pana una alta, ei ne arunca praf in ochi iar noi stam cu ei cat mai deschisi, ca sa intre cat mai mult si, eventual, sa ajungem sa nu mai vedem nimic.
Of, of, of asta e!

Doua lucruri imi plac la Berceanu. Azi: de ce a taiat fondurile pentru aeroportul din Brasov

Este o chestie mai veche dar pe care nu am apucat sa o scriu si oricum, s-a cam pierdut in negura timpului. Decizia de a taia fondurile pentru aeroportul din Brasov a fost printre primele pe care le-a luat dupa ce s-a instalat in onorabila functie de ministru, la inceputul mandatului guvernului PDL-PSD. Dupa cum se va vedea, la noi functia doar onoreaza nu si obliga...
Deschiderea unui aeroport operational pentru turisti la Brasov nu este ceva nou, nu este nici lux ci este pur si simplu o necesitate. Asta, din punctul de vedere al oricarui om normal care sesizeaza potentialul zonei si care chiar crede in faptul ca tara nu este a noastra ci a urmasilor urmasilor bla bla. Oricum, la nivel de bla bla vede dl. Berceanu tara pentru ca, asa cum spuneam, printre primele decizii luate a fost taierea investitiei in aeroportul de la Brasov. Explicatia este mai mult decat hilara: nu are sens constructia unui aeroport atata timp cat vom avea autostrada si se va face o ora jumate de la Bucuresti la Brasov.
Aceasta logica implica cel putin 2 comentarii:
1. Autostrada asta poate se va construi in 100 de ani de acum inainte sau deloc. Nu vor avea parte de ea nici macar urmasii urmasilor dar'mite noi.
2. Chiar daca avem autostrada, printr-o minune dumneazeiasca, cereasca si astrala, nu este mai simplu sa aterizeze omul direct la Brasov decat sa mai piarda cel putin o ora jumate pe drum cu autocarul sau masina sau ce s-o mai inventa pana termina dl. Berceanu autostrada?
Adica de ce sa dezvoltam turismul cand ne descurcam foarte bine si asa: cu chiu cu vai, tras impins. De copacel-copacel nici nu poate fi vorba. Buna logica de guvernant.
Of, of, of asta e....

Amendă la metrou pentru mestecat gumă. In Dubai

Da, poate fi incredibil, dar în Dubai poţi primi amendă pentru aşa ceva. Metroul din Dubai a fost inaugurat pe data de 09.09.2009 iar regulamentul este foooooarte vag. Nu mai zic de interpretarea lui, care este lăsată la latitudinea "gardienilor". Sunt 29 de reguli care trebuie respectate de către călătorii metroului, altfel primesc amendă.
De exemplu, poţi plăti o amendă de 200 dirhami dacă "nu te supui instrucţiunilor inspectorilor de trafic sau personalului autorizat". "Deranjarea celorlalţi pasageri în orice mod posibil" te poate costa 100 de dirhami.
De asemenea, poţi primi amendă dacă mănânci sau bei în timpul călătoriei. Deşi nu este menţionat explicit în cadrul celor 29 de reguli, mestecatul gumei este considerat şi el o infracţiune, deoarece poate fi încadrat atât la mâncare cât şi la deranjatul celorlalţi pasageri.
Nici alergatul după metrou nu este bine văzut de autorităţi aşa că şi acesta este penalizat, deşi, surpriză, nu este menţionat printre cele 29 de reguli ale călătoriei cu metroul. Un tânăr indian de 27 de ani, a fost amendat luna trecută cu 200 de dirhami pentru că a alergat să prindă trenul. A plătit pe loc amenda ca să nu i se reţină permisul de muncă. Când s-a plâns serviciului clienţi despre amendă i s-a comunicat că "alergatul" nu este o infracţiune, dar acuma nu se mai poate face nimic dacă inspectorul a considerat că merita amendat.
Dacă eşti prins cu o armă (nu se menţionează ce înseamnă exact "armă") plăteşti o amendă de 200 dirhami iar dacă adormi cât timp aştepţi metroul amenda este de 300 dirhami.
Situaţii bizare create de regulamente vagi.
Of, of, of, asta e!

Drepturile omului...din al cui punct de vedere?

Este binecunoscut faptul ca în ţările asiatice, femeia este inferioară bărbatului şi nu are prea multe drepturi. Teoretic şi practic.
Oricum, emanciparea a ajuns şi pe aceste meleaguri. Pe lângă faptul că destul de puţine femei umblă cu faţa acoperită destul de multe au ajuns să depună plângeri la poliţie împotriva soţilor iar aceştia chiar să ajungă să plătească pentru ceea ce au făcut. Sau, mai rău, să îi lovească. Şi am să exemplific ceea ce am spus mai sus.
Un bărbat a fost obligat să plătească 500 AED amendă deoarece a trimis SMS-uri injurioasei soţiei sale deoarece erau în divorţ. Bărbatul şi-a motivat fapta prin faptul că soţia sa a început cu astfel de SMS-uri numai că el nu a reclamat-o. Oricum, amenda sa a fost redusă după recurs, deoarece într-o primă fază era obligat să plătească 3000 AED.
Al doilea caz o are în prim plan pe ministrul nepalez al agriculturii. Aceasta a pălmuit un funcţionar public deoarece i-a trimis un model vechi de maşină şi nu ultimul model de Rover, pentru a fi transportată de la o conferinţă. Ea l-a luat de guler şi l-a pălmuit de 4 ori, motivând că nu i s-a arătat respect. Scuza funcţionarului a fost că acea maşină nu era disponibilă.
Oricum, nu o vad pe Angela Merkel sau altă femeie de acelaşi calibru făcând aşa ceva. Atunci, toată Europa şi USA ar sări în sus reclamând drepturile omului.